e-democracy.md

1. Oportunitatea alegerilor noi

La 23 septembrie a.c. Comisia Electorală Centrală (CEC) a adoptat cu vot unanim o hotărîre referitoare la convocarea pe 27 noiembrie 2005 a alegerilor noi ale primarilor din 10 localităţi, inclusiv din municipiul Chişinău. Hotărîrea CEC a fost adoptată în cel mai democratic mod posibil, ţinîndu-se cont de prevederile alineatelor (m) şi (n) ale articolului 22 din Codul electoral, referitoare la “consultarea partidelor şi organizaţiilor obşteşti” în vederea “participării plenare la procesul electoral”. Într-adevăr, şedinţa CEC a fost una publică, cu participarea ziariştilor, reprezentanţilor partidelor politice şi organizaţiilor obşteşti, precum şi a misiunii OSCE în Republica Moldova.

Deşi hotărîrea CEC este una impecabilă din punct de vedere a standardelor internaţionale, a normelor legislaţiei electorale din RM şi a hotărîrilor Curţii Constituţionale referitoare la alegerile organelor administraţiei publice locale, totuşi persistă impresia că această hotărîre este inoportună, mai ales în partea referitoare la municipiul Chişinău.

Standardele internaţionale se referă în mod expres la necesitatea strictă de organizare periodică a alegerilor. În conformitate cu articolul 1 al Codului electoral, periodicitatea alegerilor se asigură în cadrul “alegerilor generale” de orice tip, care sînt obligatorii. Pentru fixarea datei “alegerilor generale”, fie că sînt parlamentare, fie că sînt locale, există norme detaliate referitoare la termene. Aceleaşi norme detaliate se referă şi la fixarea datei eventualelor alegeri parlamentare anticipate, care pun capăt unei faze vechi şi încep o nouă fază a periodicităţii alegerilor cu durata mandatului Parlamentului nou ales de 4 ani. Aşa prevăd articolele 38 (1) şi 63 din Constituţie.

În cazul alegerilor locale, periodicitatea alegerilor se asigură de mandatul de 4 ani al organelor administraţiei publice locale care începe în ziua “alegerilor generale”, fiind prevăzut pentru întreaga comunitate de consilii locale şi primari din RM. După adoptarea Constituţiei RM în 1994 şi după primele alegeri locale desfăşurate în baza acesteia în 1995, Curtea Constituţională a adoptat un şir de hotărîri menite să clarifice modalitatea de alegere a organelor administraţiei publice locale şi să stabilească durata strictă a mandatelor acestora. Astfel, două hotărîri ale Curţii Constituţionale se referă la faptul că mandatul de 4 ani al organelor administraţiei publice locale, stabilit prin articolul 119 (1) al Codului electoral, nu poate fi scurtat şi nici nu poate fi prelungit. Alte două hotărîri, bazate pe articolul 112 din Constituţie, se referă la faptul că în orice situaţie, în eventualitatea apariţiei vacanţei funcţiei de primar această vacanţă nu poate fi suplinită prin numirea autorităţilor locale de către autorităţile administraţiei centrale. Mai mult, avizul Curţii Constituţionale nr.2 din 30.07.2002 s-a opus intenţiei unui grup de 52 de deputaţi de a modifica prevederile Constituţiei în sensul deschiderii posibilităţii ca alegerile primarilor să aibă loc în mod indirect, de către consiliile locale, intenţie aflată în perfectă conformitate cu Carta Europeană “Exerciţiul autonom al puterii locale”, act internaţional ratificat de Parlamentul RM în 1998 şi avînd astfel prioritate asupra legislaţiei interne.

Toate documentele invocate mai sus se referă în mod expres la necesitatea alegerii consiliilor locale şi primarilor în cadrul “alegerilor generale” locale. Articolul 139 al Codului electoral prevede în mod expres organizarea alegerilor noi ale consiliilor şi primarilor cînd apare o astfel de necesitate. În privinţa alegerilor noi ale consiliilor locale nu există probleme majore evidenţiate pe parcursul ultimilor 10 ani. Acestea au fost extrem de rare. Cît priveşte alegerile noi ale primarilor, se poate constata că pe durata unui mandat de patru ani, anual au loc alegeri noi ale primarilor în 10–25 de localităţi. Şi experienţa alegerilor noi ale primarilor putea fi considerată una satisfăcătoare pînă în momentul apariţiei vacanţei funcţiei de primar a municipiului Chişinău în primăvara anului curent, în situaţia cînd alegerile noi şi repetate ale primarului de Chişinău au eşuat.

Astfel, dacă ne referim la partea legală a alegerilor primarului municipiului Chişinău, observăm că pe parcursul mandatului curent aceasta a fost îndeplinită complet: 1) la 23 mai 2003 în municipiul Chişinău a fost ales în mod direct de către cetăţeni, pentru un mandat de 4 ani, un primar; 2) după ce la mijlocul perioadei exercitării mandatului primarul ales în 2003 a renunţat la funcţia pe care o deţinea, la 10 şi ulterior la 24 iulie 2005 au fost organizate alegeri noi şi, respectiv, alegeri repetate care nu au fost validate din cauza prezenţei joase a alegătorilor. În această situaţie, întrebarea care se iscă este — cît de necesară este repetarea alegerilor noi, poate oare fi evitată organizarea non-stop a acestor alegeri noi?

Răspunsul se poate baza pe faptul că intervenirea vacanţei funcţiei de primar, oricare ar fi cauza acesteia, comportă întotdeauna un element de hazard, de aceea, problema suplinirii vacanţei funcţiei de primar trebuie tratată şi prin prisma oportunităţii organizării unor alegeri noi sau prin asigurarea exercitării interimatului funcţiei de către un vice-primar. În acest sens, înainte de a fixa data alegerilor noi pe 27 noiembrie a.c., era oportun ca CEC să se adreseze Parlamentului pentru: a încerca să convingă corpul de deputaţi să modifice articolul 139 din Codul electoral astfel ca în cazul alegerilor noi pragul de validare a alegerilor să nu fie aplicat, sau cel puţin să fie eliminat acest prag în cazul alegerilor repetate; să adreseze legislativului solicitarea ca în baza articolului 66 © din Constituţie să interpreteze articolul 139 din Codul electoral cu scopul de a clarifica de cîte ori pe durata unui mandat pot fi convocate alegeri locale noi într-o localitate.

1. Dacă legislativul ar insista asupra faptului că este necesară menţinerea în orice situaţie a pragului de participare de 1/3 pentru validarea rezultatelor alegerilor locale noi, dîndu-le astfel mai multă legitimitate, atunci ar fi logic ca după o eventuală eşuare a alegerilor noi ale primarului din cauza prezenţei joase a cetăţenilor la urnele de vot, pînă la expirarea mandatului şi convocarea alegerilor generale locale, să fie aplicat articolul 39 al Legii privind administraţia publică locală, care prevede că “în cazul încetării înainte de termen a mandatului … interimatul se asigură de drept de către un viceprimar”. Această abordare ar fi în perfectă concordanţă cu prevederile Constituţiei şi legislaţiei electorale a RM, precum şi cu articolul 3.2 al Cartei Europene “Exerciţiul autonom al puterii locale”, care afirmă că autonomia locală este exercitată “de consilii sau adunări ale membrilor aleşi prin vot liber, secret, egal, direct şi universal, dispunînd de organe executive responsabile. Această dispoziţie nu poartă prejudiciul recursului la adunări de cetăţeni, la referendum sau la orice altă formă de participare directă a cetăţenilor acolo unde ea este permisă de lege”.

2. Dacă s-ar accepta varianta potrivit căreia alegeri noi pentru suplinirea vacanţei funcţiei de primar se organizează ori de cîte ori este nevoie, atunci ar trebui înlăturată bariera legată de pragul de participare obligatorie la votare a cel puţin 1/3 din numărul de alegători cu drept de vot, cel puţin pentru alegerile repetate care urmează după alegerile noi eşuate. Tocmai acest factor a împiedicat validarea alegerilor noi din 10 iulie şi a celor repetate din 24 iulie a.c. din municipiul Chişinău.

Ambele abordări ar oferi posibilitatea de a ne izbăvi de “fibrilaţii electorale” cauzate de eventuale alegeri eşuate, care nu au nimic în comun cu obligativitatea alegerilor periodice şi interesul cetăţenilor de a avea o administraţie locală care să le apere interesele legitime.

2. Interesele partidelor politice

În alocuţiunile care au anticipat adoptarea hotărîrii CEC, liderii şi reprezentanţii partidelor politice — Partidul Liberal (PL), Partidul Democrat (PD), Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD), Partidul Comuniştilor (PC), Partidul Social Liberal (PSL) s-au pronunţat fără echivoc în favoarea fixării datei alegerilor noi ale primarilor.

Totuşi, atitudinile şi aşteptările formaţiunilor politice faţă de preconizatele alegeri, mai ales în municipiul Chişinău, sînt diferite. Chiar dacă în vara aceasta participarea a fost distorsionată de perioada estivală, rezultatele alegerilor noi şi repetate eşuate din 10 şi 24 iulie a.c. au pus în evidenţă relativ clară rating-ul candidaţilor din partea formaţiunilor politice în municipiul Chişinău. Acest rating modulează şi interesele formaţiunilor în noile alegeri:

1. Partidul de guvernămînt poate avea certitudinea că în următoarele două luni, pînă în ziua alegerilor, rating-ul oricărui candidat înaintat de către acesta va ramîne cel mai înalt, cu şanse reale de a învinge, dacă nu în primul tur de scrutin, atunci în cel de al doilea. Aceasta în pofida dificultăţilor majore de ordin economic care intervin de pe urma scumpirii carburanţilor şi sancţiunilor de ordin comercial impuse de Federaţia Rusă;

2. Formaţiunile care fac parte din aşa-zisa “opoziţie constructivă” (PPCD, PD, PSL) au susţinut fixarea datei alegerilor fără mare entuziasm. Pentru acestea este mai important să se concentreze asupra presării partidului de guvernămînt să-şi îndeplinească obligaţiunile din cadrul “consensului naţional” pentru a avea realizări concrete către “alegerile generale” locale din mai 2007, decît a irosi resurse financiare şi organizatorice pentru a se convinge o dată în plus că deocamdată rating-ul le este mai scăzut decît de obicei. În acest sens, poate fi înţeleasă soluţia propusă de liderul PPCD, Iurie Roşca, în cadrul unei emisiuni televizate la postul PRO TV, de a lăsa confirmarea primarului interimar la latitudinea consiliului municipal. De fapt, fără a specifica că e vorba doar de cazurile survenite după eşecul alegerilor noi;

3. Opoziţia activă, în persoana Alianţei “Moldova Noastră”, pare a fi cea mai interesată de organizarea alegerilor noi în municipiul Chişinău. După eşecul alegerilor noi şi a celor repetate din vara trecută, liderul AMN, Serafim Urechean, a declarat că va candida pentru funcţia de primar. Recent, el a făcut o declaraţie în care se afirmă că “ideia liderului PPCD de a lipsi electoratul de dreptul la alegerea primarilor reprezintă o continuare a antireformei comuniste şi o deviere de la principiile democraţiei europene”. Intervenţiile lui Serafim Urechean împotriva PC par a fi inspirate. Pe frontul de Vest continuă condamnările permanente a RM la CEDO. Pe frontul de Est — sancţiunile comerciale ale Rusiei împotriva RM. Cu toate acestea implicarea lui Serafim Urechean în alegerile municipale din Chişinău comportă mari riscuri. În eventualitatea lansării în alegerile municipale din Chişinău, Serafim Urechean trebuie doar să cîştige. Însă, părăsirea de către Urechean a funcţiei de primar în aprilie a.c. cu scopul anunţat de “a promova în Parlament, la nivel naţional, interesele cetăţenilor”, urmată de schimbarea acestei intenţii doar peste jumătate de an, pentru a reveni înapoi la primărie îi poate crea mari dificultăţi. Va trebui să dea explicaţii şi de ordin financiar — de ce a fost nevoie de milioane de lei, bani publici, pentru realizarea acestor manevre de părăsire-revenire? Cetăţenii se vor întreba dacă nu cumva o eventuală victorie a lui Serafim Urechean ar însemna începerea unei noi faze a “războiului rece” cu Preşedintele Voronin.

4. Formaţiunile cu rating-ul scăzut au interesul să participe la un nou show politic pentru a se menţine în atenţia alegătorilor.

Aceste interese ale formaţiunilor politice pun în evidenţă, de asemenea, problema oportunităţii organizării alegerilor noi în municipiul Chişinău. Există şi alte probleme referitoare la oportunitatea organizării alegerilor ce ţin de faptul că:

• în conformitate cu modificările Codului electoral din iulie a.c. pregătirea alegerilor din 27 noiembrie va avea loc în perioada reformării organelor electorale şi a CEC, lucru care contravine bunelor practici recomandate de Comisia de la Veneţia de a evita schimbarea esenţială a regulilor în timpul procesului electoral;
• electoratul chişinăuian poate manifesta oboseală şi reticenţă faţă de alegerile noi ca urmare a convocării de 4 ori la urnele de vot doar în 9 luni (6 martie — alegeri parlamentare; 10 iulie — alegeri noi ale primarului; 24 iulie — alegeri repetate ale primarului; 27 noiembrie — alegeri noi ale primarului). Eventualul activism electoral al celor care nu au participat vara la alegeri pe motiv că au fost în vacanţă ar putea fi combătut de pasivitatea celor care au votat în zădar de două ori.
• unii potenţiali candidaţi puternici pot decide să nu se implice în alegerile noi pe motiv că o eventuală victorie le poate mai degrabă dăuna carierei politice. Într-adevăr, care ar fi sensul cîştigării alegerilor municipale de către un candidat de opoziţie doar cu un an şi jumătate înainte de alegerile generale, în ajun de iarnă, care promite a fi una extrem de dificilă din punct de vedere energetic, fără siguranţă că va avea suportul şi înţelegerea plenară a consiliului municipal şi a Guvernului?

Toate acestea, luate împreună pot avea un impact negativ asupra motivaţiei cetăţenilor de a participa la alegeri.

3. Cum ar trebui să procedeze alegătorii?

Se poate presupune că alegătorii municipiului Chişinău şi mai ales cei din localităţile suburbane, care au primari aleşi anterior, au obosit de pe urma chemării la urnele de vot tocmai de 4 ori în doar 9 luni. Cu toate acestea, lor nu le rămîne decît să se împace cu soarta, realizîndu-şi dreptul constituţional, dar şi obligaţia cetăţenească de a vota. Cel mai bun remediu pentru a combate oboseală electorală este ca în noua perioadă electorală chişinăuienii să citească sau recitească extraordinarele lucrări literale ale renumiţilor scriitori Mihail Saltîkov-Şcedrin şi Iaroslav Haşek — “Istoria unei urbe” şi, respectiv, “Alegerile municipale”. Astfel, vor avea plăcerea deosebită de a se convinge că “toate-s vechi şi nouă toate”, adică că prezentele probleme ale municipiului Chişinău şi abordarea acestora de către politicieni în cadrul campaniei electorale sînt foarte asemănătoare cu cele de aproape 100 de ani (şi chiar mai mult) din alte urbe, de pe alte meridiane.